„Eram fericiți și nu știam!”

Emi

„Eram fericiți și nu știam!” Cred că e cel mai întâlnit mesaj pe care l-am întâlnit pe social-media în utlima perioadă. Problema e că aprob. Pot spune și eu că eram fericit și nu apreciam. Puteam să ieșim din casă, să facem ceea ce voiam, când voiam.

Acum suntem condiționați de o hârtie ca să putem ieși din casă. Și totuși dacă ies ce pot face. Magazine închise, străzi aproape goale, liniște.

Cu toate astea, am ajuns să fim nefericiți că stăm în casă și putem să recuperăm orele de somn pierdute, putem sta cu familia, vorbim cu prietenii prin intermediul telefonului, vedem toate serialele pe care de ceva vreme tot spunem că le vedem.

Am văzut o grămadă de chalange-uri pe Facebook și Instagram. Mii de poze din copilărie, mii de amintiri share-uite pe social-media, care teoretic ar trebui să ma facă zâmbesc sau să mă gândesc la altceva în afară de pandemie, COVID-19, izolare, carentină, situația actuală din lume. V-ați prins voi.

Sincer să fiu la primele 20 de postări am zâmbit scurt. La următoarele mi-am dat telefonul de pâmănt. E prea mult. Prea multe fotografii din tinerețea târzie a tuturor. Cel mai dramatic e când văd puști sau fetițe de 10-12 ani care pun poze cu ei de când aveau 6-8 ani și sunt la modul „Ce-aș da să mai fiu odată copil” sau „Aș vrea să mă pot întoarce în timp că să mai am timp să mă distrez.” Ce?

Photo by Jacek Dylag on Unsplash

Lucrați cumva în corporații, mergeți pe teren la filmări, alergați de la un job la altul pentru că nu vă ajung banii de chirie, sau cum? Vi s-a dus copilăria și acum nu mai știți cum să vă întrețineți familia? Îmi pare rău pentru voi. Nici nu știu cum aș putea să vă ajut.

Sau știu!

Vă dau câte un biberon. Așa poate realizați că oricum nu faceți nimic din ceea ce pretindeți. Sau dacă insistați vă pot trimite la muncă. Ca să vedem după o săptămână dacă mai vreți să fiți maturi.

Vă dau maxim 2 zile. Poate e și așa prea mult. În loc să vă bucurați că nu aveți probleme pe cap, că nu vă cere nimeni chiria la sfârșit de lună, că aveți timp să faceți o grămadă de prostii copilărești voi vă plângeți peste tot că viața e crudă.

Dar hai să o lăsăm așa. Când vă intră toate astea în cap să mă anunțați.

Cu plăcere!

3 thoughts on “„Eram fericiți și nu știam!”

  1. The author’s title is Loreta Quarterman though she doesn’t seriously like currently becoming referred to as like that. Her husband and her chose to reside in New Jersey but her partner needs them to shift. The favored interest for my kids and me is kayaking and now I’m striving to earn dollars with it. Managing persons has been his profession for some time and his income has been genuinely satisfying.

  2. Cristen is the title my mother and father gave me and I enjoy it. Years back we moved to Louisiana. To participate in hockey is one thing my spouse doesn’t genuinely like but I do. My working day job is an business business office clerk and it’s a issue I really appreciate.

  3. Great blog right here! Addtionally your website rather a lot
    up fast! What web host are you the usage of? Can I am getting
    your associate hyperlink on your host? I want my site loaded
    up as fast as yours lol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

EnglishFrenchGermanRomanian